Veteranul a fost sărbătorit de colegi, familie şi prieteni cu şanpanie şi o felie de tort. Cu toţii şi-au propus să sărbătorească aşa cum se cuvine şi peste 10 ani.

Nicolae Purcărea este încă un spirit tânăr, dar recunoaşte că l-au cam lăsat puterile. „Ar fi foarte bine să meargă şi picioarele. Capul merge, dar picioarele nu prea mai merg. Dacă aş avea aceeaşi energie ar fi foarte bine. Spunea cineva că nu îi este frică de nimic în viaţă, dar îi este frică de Dumnezeu, de păcat şi de momentul în care forţele fizice îl vor părăsi. Aşa se întâmplă şi cu mine acum, forţa fizică nu prea mai este aceeaşi. Anii mei au fost şi buni şi răi, dar mulţi au fost răi. Spritul şi credinţa au fost cele care ne-au salvat şi ne-au ţinut în viaţă în toţi acei ani teribili“, a spus Nicolae Purcărea, citat de monitorulexpres.ro.

Nicolae Purcărea locuieşte în Scheii Braşovului, în casa părintească, veche de peste un secol şi jumătate, în care poarta, mobilierul, scara interioară şi diversele decoraţiuni, au fost lucrate de el, în lemn. Pe acestea a reuşit să le realizeze, după cei 20 de ani de detenţie, care i-au marcat viaţa.

Totul a început în anul 1936, când avea numai 13 ani şi când trăgea cu urechea la şedinţele legionare, organizate la Liceul Andrei Şaguna, la care participau şi unchii săi. S-a înrolat apoi, în gruparea legionară iar în 1939 a intrat în Frăţia de Cruce.

În perioada 1940-1941, după ce mareşalul Antonescu a ordonat ca tinerii legionari să fie închişi, se număra printre cei 5000 de tineri care mărşăluiau în stradă şi care au fost reţinuţi. El a fost închis mai întâi la Braşov, apoi trimis la Văcăreşti, Piteşti şi Alba Iulia şi condamnat la 15 ani de detenţie pentru activitate legionară şi terorism. În 1944, în urma unui decret prin care toţi elevii erau graţiaţi, a fost eliberat şi înrolat în Regimentul 89 de infanterie de la Tărlungeni, Braşov