Dacă credeţi că prin creșterea salariului minim vi se dă ceva, atunci e doar o impresie.
În realitate vi se ia. O recunosc toate autoritățile. Creșterea salariului minim va aduce, în 2014, la bugetul de stat o sumă netă estimată de 314 mil. lei, adică aproape 0,4% din suma colectată prin impozitul pe venit și contribuțiile sociale, adică 0,15% din veniturile bugetare. Pare puțin dar, cum ziceam, se ia, nu se dă. Dacă facem comparație cu acciza la carburanți, efectul creșterii salariului minim este echivalent cu suplimentarea accizei cu 1-2 eurocenți pe litru.
Cu o diferență foarte importantă: acciza o plătesc atât consumatorii (cei care se plimbă), cât și producătorii (cei care transportă), în vreme ce creșterea salariului minim e suportată integral de producători. Să privim problema şi din altă perspectivă, comparând salariul minim cu producția creată în medie de un individ. Cu cât salariul minim e mai ridicat în comparație cu producția medie, cu atât interdicția impusă de Guvern e mai apăsătoare asupra mediului de afaceri. Potrivit datelor Eurostat, deși România are unul din cele mai scăzute salarii minime din UE, dacă îl raportăm la PIB/locuitor lucrurile se schimbă radical: avem un salariu minim chiar foarte mare. De pildă, SUA – țara unde a studiat consiliera premierului, Ioana Petrescu, o avocată a creşterii salariului minim – are un salariu minim foarte scăzut.
Pe românește, americanii produc multă valoare, iar în raport cu această valoare (sau cu veniturile lor) salariul minim se situează la un nivel redus. În schimb, românii produc puțin, muncesc ineficient – din multe motive, în special din cauza dotării insuficiente cu capital și a investițiilor proaste – și câștigă puțin. Atât de puțin, încât salariul minim reprezintă o sumă importantă în comparație cu nivelul productivității. România are deja unul din cele mai împovărăto
