Se spune că un ninja adevărat are nevoie de fracțiuni de secundă pînă cînd identifică, în camera în care a intrat, patru obiecte diferite cu care își poate asasina victima. Asemeni ninjutsu-ului din poveste, un sucevean adevărat are nevoie de mai puțin timp pentru a găsi cel puțin nouă chestii bune de băut. Asta ca să nu mai vorbim de adevărații maeștri, care se fac pulbere de la prima rotire de pupilă.
Aceasta pare să fie explicația unui eveniment bizar, petrecut într-unul din satele prin care a poposit și Ștefan cel Mare la vremea lui, într-un bizar pelerinaj de îmbunătățire a sporului natural. Proprietarii de drept au intrat în casa strămoșească și au găsit, ascuns subtil printre sticle goale și urme de vomă, un cetățean pe care ei – eroare de Google Maps, cel mai probabil – îl știau localizat după gardul de vizavi.
– Și fași uăi aiși? – a întrebat proprietarul
– Eu nu sînt aici, eu sînt ninja. Tu nu mă vezi.
– Ba te văd, stai pe jos ca prostul, în patru labe.
– Nu sînt eu. Eu sînt, de fapt, o masă.
– Da' te clatini în ultimul hal.
– Sînt o masă făcută prost!
– Ești făcut turtă, asta ești. Ieși afară!
Din păcate, ninja refuza să iasă, ba chiar continua să-și provoace adversarul cu "Ești bulangiu, băi, ți-ai tras două intrări ca să mă pui în dificultate. Ei bine, refuz! Stau aici sub formă de protest! Uniți salvăm Roșia Murată!".
Nimeni nu se aștepta, dar acest impas filosofic a degenerat într-o bătaie tradițională. Maestrul nu a primit lupta pe față, dar s-a revanșat primind un par în cap. Așa, de mai multe ori, pentru că orice ninja știe că faza trebuie repetată pînă strigă regizorul “Stop!”. Din păcate, nu exista nici un regizor. Din fericire, povestea s-a terminat cu un public numeros, de la covorul roșu de sînge și pînă la lumina reflectoarelor roș-albastre ale Poliției.
Se spune că
