Cântarul nu minte: iarna, chiar avem tendinţa de a ne îngrăşa. Putem considera că acest fenomen ne aminteşte chiar şi azi de faptul că acum mult timp strămoşii noştri aveau nevoie de câteva kilograme în plus pentru a se proteja de frigul iernii. Din punct de vedere evolutiv, acesta este motivul pentru care iarna suntem dispuşi să mâncăm o porţie dublă de paste, o felie în plus de pizza sau o gogoaşă cu ciocolată, scrie The Week.
Dr. Norman Rosenthal explică în Psychology Today faptul că aceasta predispoziţie spre îngrăşare ar putea să fie asociată cu substanţe chimice din corp care ne determină să poftim carbohidraţi.
„Una dintre explicaţiile posibile implică serotonina, o substanţă chimică din creier, care, în timpul lunilor de iarnă atinge nivelurile sale minime în regiunile din creier care reglează apetitul. Cercetările indică faptul că în zilele însorite creierul produce mai multă serotonină, pe când în zilele cu puţin soare, el produce un nivel mai scăzut de serotonină. Un alt mod prin care putem spori nivelul de serotonină (pe lângă expunerea la lumina puternică) este acela de a consuma alimente dulci sau bogate în amidon care să declanşeze secreţia de insulină. La rândul său, acest proces împinge triptofanul (un precursor al serotoninei) din fluxul sanguin în creier. Din nefericire, producerea insulinei scade nivelul de glucoză din sânge, lucru care ne face să tânjim după şi mai multe alimente dulci şi bogate în amidon”.
Aşadar, pofta de carbohidraţi procesaţi este determinată de un diavol mic care ne stă pe umăr.
În plus, lipsa de soare din timpul iernii, nu numai că ne face să ne fie foame, dar ne predispune şi la lene.
Atunci când este întuneric, corpul produce un nivel mai mare de hormon numit melatonină, care este esenţial pentru reglarea ceasului interior din corp. Melatonina este cea care îi face pe unii dintre noi să do
