Uniunea Europeană a luat decizia de a suspenda negocierile privind semnarea Tratatului de asociere şi a Acordului de liber schimb cu Ucraina. Oficialii de la Bruxelles nu au detaliat resorturile acestei decizii, însă nu este foarte greu de interpretat care au fost raţionamentele care au stat la baza intenţiei europene de a lua o pauză în relaţia cu Kievul.

Deşi ar fi foarte uşor de catalogat ca fiind o răzbunare a comunităţii europene pentru modul în care vecinii noştri le-au întors spatele cu câteva ore înainte de summitul de la Vilnius, cine cunoaşte modurile UE de a aborda asemenea chestiuni nu poate fi surprins de acest verdict temporar. Nici măcar nu duplicitatea regimului de la Kiev, care a tratat negocierile ca pe o excelentă oportunitate de a şantaja la două capete pentru a obţine avantaje materiale din disputa pentru poziţia strategică a ţării, nu este motivul pauzei de discuţii cu autorităţile ucrainene.

Este evident că Uniunea Europeană a suspendat negocierile privind semnarea asocierii ca urmare a evoluţiei evenimentelor din ultimle zile de la Kiev.

Pentru cancelariile occidentale, obişnuite mai mult cu euroscepticismul tot mai pregnant din spaţiul comunitar, izbucnirea de furie a forţelor progresiste ucrainene după "evadarea" propriilor reprezentanţi din anticamera UE în ajun de summit a fost o surpriză. Statelor care nu au cunoscut ororile comunismului decât din surse colaterale, le e greu să traducă în limbaj politic disperarea celor care au trăit decenii sub semnul secerii şi ciocanului, experimentând pe propria lor piele toate nenorocirile aduse de sistemul criminal. Comunitatea democratică europeană, pentru care comunismul nu este decât o ideologie politică - e drept una mai ciudată, dar tolerabilă atât timp cât milioanele de victime produse erau nişte amărâţi de dincolo de cortina de fier – nu îşi putea imagina milioanele de o