Analiza de tip „puncte tari, puncte slabe, oportunităţi şi ameninţări“ (SWOT) asupra spaţiului rural, elaborată de Ministerul Agriculturii pentru Comisia Europeană şi obţinută de „Adevărul“, scoate la iveală cel puţin zece fenomene paradoxale în economia satului românesc.

1. Există internet, dar nu sunt informaţii. Unul dintre punctele tari identificate de minister constă într-o „largă acoperire cu servicii de internet mobil în zonele rurale“. În schimb, structurile şi sistemele pentru transferul de cunoştinţe sunt „slab dezvoltate“.

2. Sătenii sunt buni meşteşugari, dar slabi antreprenori. Punct tare: în zona rurală se găsesc „meşteşugari recunoscuţi, care practică activităţi tradiţionale şi realizează produse locale“. Pe de altă parte, însă, cultura antreprenorială este „slab dezvoltată“.

3. Terenurile sunt fărâmiţate, dar proprietarii nu se asociază. Fărâmiţarea terenurilor şi numărul mare de ferme mici, de subzistenţă, constituie, de asemenea, unul dintre principalele puncte slabe. Cu toate acestea, asocierea dintre fermieri – care ar duce la mărirea şi rentabilizarea exploataţiilor – înregistrează un grad scăzut.

4. Avem industrie, dar exportăm produse agricole brute. În timp ce industria de procesare traversează cea mai grea perioadă, din cauza lipsei de materii prime, agricultorii vând în pieţele locale sau trimit la export fructe, legume şi cereale în stare neprelucrată.

5. Producţie mare, depozitare slabă. Silozurile şi bateriile de stocare au o capacitate prea mică pentru a stoca produsele pe termen lung.

6. Vindem când e ieftin, importăm când e scump. Din cauza insuficienţei capacităţilor de stocare, agricultorii îşi vând produsele imediat după recoltă, când preţurile scad, iar în lunile de iarnă şi primăvară timpurie, când preţurile cresc, România este nevoită să se aprovizioneze din import.

7. Chimizarea este red