Au trecut 24 de ani de la scânteia care a aprins Revoluţia în România, cu bune şi cu rele. România încă se scaldă în marasmul economic, politic şi social. Viaţa tuturor s-a schimbat, unii cred că în bine, dar mulţi alţii spun că e mai rău ca înainte. Lumea nu mai e aceeaşi, e mai încrâncenată, mai egoistă, mai lipsită de umanitate, o spun mulţi dintre cei care acum 24 de ani sperau într-o viaţă mai bună.

Bistriţa a intrat târziu în tumultuul revoluţionar, însă unii dintre bistriţeni s-au aflat în linia întâi a flăcării care avea să aducă democraţia în România. La costum şi cravată îl întâlnim pe Ovidiu Frenţ, studiind un maldăr de hârtii. Nu au nimic de-a face cu Revoluţia, ci cu activitatea lui de zi cu zi, cea de suprefect.

"Fiind student la vremea aceea, am avut şansa să văd evenimentele şi mai mult să le trăiesc în mod direct"

Încet, încet îşi aminteşte acele zile cumplite, când pe străzile Timişoarei, acolo unde el studia la facultatea de Construcţii, secţia Hidrotehnică, lumea murea pe capete."În 16 decembrie 1989, la Timişoara, au apărut primele grupuri mai mari de manifestanţi. Fiind student la vremea aceea acolo am avut şansa să văd evenimentele şi mai mult să le trăiesc în mod direct. Pot să spun acum că mi-am luat inima în dinţi şi am participat şi eu la aceste evenimente, a urmat sângeorsul 17 decembrie, iar apoi din 20 decembrie Timişoara a devenit oraş liber, odată cu fraternizarea forţelor armate cu populaţia şi mai ales cu oprirea activităţii în marile întreprinderi din oraş şi ieşirea masivă pe străzi", spune Ovidiu Frenţ.

În 1989, la doar 20 de ani, studentul în anul doi Ovidiu Frenţ era ferm convins că militarii folosesc cartuşe de manevră. "În 17, când au început primele împuşcături, în Timişoara, eram ferm convins că sunt gloanţe oarbe şi apoi pe podul de lângă Catedrală, când am văzut că încep să cadă oameni lângă mine