Repere biografice. Provenind dintr-o modestă familie de ardeleni din Oradea, Titus Popovici a absolvit Universitatea din Bucureşti. Drept răsplată pentru beneficiile propagandistice aduse de scenariile filmelor sale, în timpul regimului Ceauşescu el a ajuns membru al CC al PCR, şi membru corespondent al Academiei Române. Primul său succes literar a fost romanul „Străinul”, apărut în 1955, ce ironiza stilul de viaţă burghez în timpul regimului Antonescu. A urmat în 1958 „Setea” un alt roman despre o perspectivă apologetică a împroprietăririi ţăranilor de către comunişti după război, la fel de apreciat de regimul dejist ca şi „Străinul” deoarece servea perfect exigenţele ideologice ale regimului la momentul respectiv. Ambele romane au fost ecranizate, „Setea” în 1960, iar „Străinul” în 1964 (cu Ştefan Iordache, 1941-2008, şi Irina Petrescu, 1941-2013).

După debutul în cinematografie prin ecranizarea Moara cu noroc după Ioan Slavici în 1957, Titus Popovici a descoperit că se puteau câştiga mult mai mulţi bani din scenarii de film decât din literatură, drept care a ajuns să semneze numeroase scenarii la filme cu succes de public, subiectele sale abordând atât registrul istoric, cât şi cel de comedie. Popovici a colaborat cu regizori precum Liviu Ciulei (1923-2011), Andrei Blaier (1933-2011), Manole Marcus (1928-1994), dar îndeosebi cu Sergiu Nicolaescu. Din averea câştigată de pe urma acestor scenarii, Titus Popovici şi-a asigurat o viaţă îmbelşugată, dar discretă, la vila sa, unde îşi permitea adesea partide de vânătoare şi pescuit.

Interviul ce i-a fost luat de Mihai Tatulici pentru „Tele 7abc” la începutul anului 1994, a arătat un personaj lucid şi cinic, care era gata să facă dezvăluiri senzaţionale despre viaţa din culise a personajelor de prim rang ale nomenclaturii comuniste de dinainte de 22 decembrie 1989. Tocmai de aceea s-a speculat că nu a f