Adeseori, antrenorii unor mari echipe de fotbal sunt schimbaţi în plină glorie. Poate că aţi observat, şi poate că există o explicaţie plauzibilă, dar pentru mine este de neînţeles gestul: de exemplu, de ce să-l schimbi pe Aimé Jacquet exact după ce naţionala Franţei ajunsese pe culmi mondiale, în 1998 (3-0, cu Brazilia, la Paris)?
Ca un făcut, aproape imediat după a urmat declinul (exceptând un Euro adjudecat în 2000), iar echipa de fotbal a Franţei este astăzi doar o copie a celei care făcuse hexagonul să viseze cândva.
Sigur, există şi varianta inversă, a antrenorilor schimbaţi când totul merge prost. Poate că este logic să fie aşa, dar poate că şi ei ar trebui să aibă beneficiul unei durate de timp în care să arate ce pot. Recent, la Bruxelles, în cadrul întâlnirii anuale a jurnaliştilor care scriu în domeniul agriculturii (150, din toate statele membre), EU-Agri, unul dintre invitaţi a spus că de fapt agricultorii ar putea să le dea lecţii politicienilor: ei ştiu că pentru orice este nevoie de timp. Rezultatele nu se văd niciodată în câteva luni. Ci în câteva sezoane, recolte....EU-Agri...
Fotbalul a fost întotdeauna un bun instrument de comparaţie, pentru mine, cu aproape orice: presa, politica, societatea, geopolitica, orice. Există o diplomaţie a fotbalului aşa cum există o diplomaţie a presei. Cartea lui Zlatan Ibrahimovici, atacantul PSG, pe care nu pot decât să vă sfătuiesc să o citiţi (nu e tradusă în română, dar există deja traduceri franceze şi engleze), este un bun manual al artei războiului...Ei bine, "Presseurop" şi-ar avea locul în această paradigmă sportivă.
Ştiu că "Todo tiene su fin", cum cântă andaluzii de la Medina Azahara, dar dacă este nevoie să aplicăm un final site-ului "Presseurop", de ce nu îi schimbăm pur şi simplu antrenorul?
De cinci ani proiectul a fost pilotat de Viviane Reding, vicepreşedinta Com
