O poveste tristă, o lecţie de viaţă dată de o femeie în vârstă de 76 de ani. De peste zece ani, Ecaterina Duinea îşi creşte cei doi nepoţi. Nu se plânge o clipă de acest lucru, se gândeşte însă la ziua de mâine, îşi doreşte sănătate pentru a-şi putea susţine nepoţii cât mai mulţi ani. Ne-a cerut ajutor, vrea să reuşească să câştige drepturile de urmaş cuvenite nepoţilor ei... Se împlinesc cinci luni de când aşteaptă decizia instanţei...
Toţi locuitorii comunei Pieleşti o ştiu pe Ecaterina. Nu a avut o viaţă uşoară, ci una presărată cu nenumărate probleme greu de imaginat, peste care însă a trebuit să reuşească să treacă. Nu pentru ea, ci pentru copiii minori pe care îi are în îngrijire de când mama acestora a decis să plece, iar tatăl a decedat.
A crescut, la rândul ei, fără tată, iar viaţa nu a fost deloc lipsită de greutăţi. Şi-a ţinut copiii în şcoli şi facultăţi şi vrea să poată oferi un rost şi nepoţilor ei. A lucrat la CAP, şi primeşte o pensie de 320 de lei şi 30 de lei pensie de urmaş. Ecaterina Duinea şi-a îngrijit timp de 23 de ani soţul imobilizat într-un scaun cu rotile, după ce picioarele i-au fost amputate. Moartea soţului a fost doar prima lovitură primită de la viaţă. În urmă cu zece ani, o nouă problemă s-a abătut peste această femeie. „Iniţial nu am fost de acord cu căsătoria fiului meu. Aflasem că femeia cu care urma să se însoare mai avea un copil, pe care îl părăsise într-un centru de plasament. Nu m-am opus până la urmă, nu am vrut să mă pun nici o clipă în calea fericirii lor. Timp de câţiva ani au trăit în înţelegere, nu au existat probleme în familia noastră. Apoi au început discuţiile între ei, până într-o zi când nora mea a decis să plece de acasă... De atunci nu am mai văzut-o, nu a sunat niciodată, nu a trimis nici măcar o felicitare de Sărbători copiilor ei. Nepoţii mei aveau pe atunci cinci ani şi trei luni, iar cel mic
