Dl Mihai Răzvan Ungureanu pare decis să devină unul dintre cei care pot dovedi că intrarea intelectualului în politică constituie un test extrem de dur.

Scăpat de sub control, un “steroid” misterios e gata să modifice genetic discursul politic. Dacă ne temem de porumbul astfel modificat, de ce am înghiți liniștiți discursul așișderea îmbunătățit?

Ethosul (credibilitatea autorului) este abandonat total în favoarea unui pathos (apelul la emoțiile receptorului) asurzitor. Rezultatul este un logos (logica, argumentul ) deraiat. Așa prosperă o retorică derizorie, ilustrată în România de brandul de țară “Cațavencu”.

Sâmbăta trecută, adresându-se manifestanților adunați în Piața Victoriei pentru a protesta – pe bună dreptate – împotriva schimbărilor rușinoase operate în Codul Penal, dl Mihai Răzvan Ungureanu i-ar fi asigurat pe participanți că vocea lor este “a celor care sunt oprimaţi de această guvernare bolşevică“. (USL)

De fapt, guvernarea cu pricina este pur și simplu mizerabilă, nu bolșevică.

Istoricul Mihai Răzvan Ungureanu știe foarte bine acest adevăr. Dar candidatul-propagandist Mihai Răzvan Ungureanu simte că eticheta “guvernare bolșevică” are un potențial de a speria cu mult mai exploziv decât constatarea obiectivă “guvernare mizerabilă.” Și purcede accordingly.

Dacă și istoricul aruncă la coș proprietatea termenilor folosiți, de ce m-aș mira cum folosește acești termeni candidatul-propagandist?

Ni se tot spune că e nevoie de sânge proaspăt în politică. Absolut de acord. Numai să nu ne trezim cu plasmă reciclată. Sânge scos din eprubetele uitate strategic în frigider.

Deocamdată, 1:0 în favoarea candidatului-propagandist în meciul cu istoricul.

Greu de știut dacă pentru câștigarea campionatului electoral (Liga-Prezidențiabililor) acest scor de început va fi suficient. În competiție pot să apară retori care