În urmă cu 24 de ani, în plină dictatură comunistă, prima rază de lumină a libertăţii începea să pâlpâie la Timişoara. La scurt timp, arădenii aveau să iasă în stradă pentru aceleaşi idealuri: libertate, democraţie şi un trai mai bun. Au câştigat-o pe prima, iar în ceea ce le priveşte pe celelalte două au rămas cu speranţa. La început mare, după care an de an a ajuns o dezamăgire. Astăzi, la aproape un sfert de veac de libertate, oamenii care şi-au riscat viaţa pentru ceva mai bun sunt profund dezamăgiţi. Nu aşa trebuia să arate societatea pentru care ei au luptat, iar alţii şi-au pierdut vieţile.
„Noi atunci am crezut că facem un lucru bun, pentru democraţie. Eram tânăr, aveam 36 de ani şi mă săturasem de minciuna şi mizeria în care eram obligaţi să trăim. Din nefericire, în ultimii ani mă încearcă aceleaşi sentimente pe care le aveam şi atunci. Trăiesc acum cu convingerea că Revoluţia pe care am început-o nu a fost dusă la bun sfârşit. Trebuia să ne implicăm mai mult pentru a duce la îndeplinire idealurile noastre. Acestea ne-au fost furate de către aceeaşi nenorociţi care ne-au condus şi înainte de ’89. Trebuia să luptăm pentru a-i îndepărta definitiv din fruntea ţării, pe care au distrus-o, în timp, fără nici o milă. Aş ieşi şi acum în stradă pentru idealurile pe care le aveam atunci“, ne mărturiseşte Gheorghe Curta, preşedintele Fundaţiei Judeţene a Revoluţionarilor din Decembrie 89 Arad.
Aceeaşi profitori ne conduc şi acum
„În noaptea de 22/23 am luat un rănit în spate şi au tras după noi. Am luptat din plin la Revoluţie pentru că am vrut să schimbăm lucrurile în bine. Timpul a trecut însă dureros. Greşeala a fost că ţara a rămas pe aceleaşi mâini, ale hoţilor. I-am avut în frunte doar pe profitori. Regret că nu s-a făcut nimic. Dacă aş mai fi tânăr, parcă aş lupta mai mult. Nu m-aş lăsa călcat în picioare. O societate fără legi, în care