Aventura noastră (a mea și a familiei mele) la Wimbledon a fost aproape de a nu mai începe deloc. În vara lui 2012, hotărâsem să petrecem câteva zile la Londra, în luna iunie. Imediat după ce am rezervat biletele de avion ne-am îndreptat atenția asupra atracțiilor turistice din capitala britanică. Dacă iubești tenisul, când zici Londra la sfârșitul lui iunie, te gândești automat la turneul de la Wimbledon. Așa că ne-am gîndit ce-ar fi să mergem pentru o zi la turneu? Ne-am consolat rapid că, probabil, este mult prea scump, dar, odată intrat în sânge, microbul nu te mai lasă așa ușor. Așa încât am început să mă documentez despre cumpărarea biletelor pentru Wimbledon, am sunat la mai multe agenții și așa am aflat despre sistemul de vânzare al biletelor.

Am aflat prețul biletelor pentru ziua a treia (prima zi de R2) de la turneu și ne-am îndoit sub greutatea cifrelor. Pentru trei bilete la Court 1, prețul total era în jur de $2.400, iar pentru Central Court, prețul la trei bilete se ridica la aproape $4.500.

(...)

Legat de "Queue", am avut ocazia să aflu că bilelete sunt, într-adevăr la prețuri rezonabile, comparate cu "Debentures", însă atunci când ești turist și nu ai prea mult timp la dispoziție, și nici echipament să stai peste noapte în aer liber, de cele mai multe ori te lași păgubaș... Sau, forțezi bugetul și cumperi "Debenture Tickets"...

Mergând pe lângă Center Court, către muzeul de tenis din incinta complexului, nu am putut să-mi stăpânesc sentimentul oarecum ciudat al unei experiențe ireale. Eram la doi pași de locul atâtor meciuri memorabile, priveam balconul unde apar campionii după finale, și urma să asist la meciuri pe iarbă pentru prima oară în viață.

Citește continuarea articolului, cu detalii prețioase, care îți vor folosi dacă vei merge la Wimbledon, plus amintiri și impresii din ziua trăită la Wimbledon. @