„Dacă aţi fi ajuns mai devreme, aţi fi văzut şi veveriţele.“ Pe cât de normal este să auzi asta în inima unei păduri, pe atât de neaşteptată este afirmaţia când în spatele tău, printre brazi, zilnic se vântură o tonă de uraniu. Pulberea radioactivă ia apoi forma unor pastile, se îmbracă în metal şi se transformă în 10.000 de fascicule care ajung anual la centrala nucleară de la Cernavodă şi produc 20% din toată energia de care are nevoie România. Aceasta este Fabrica de Combustibil Nuclear de la Mioveni, unul dintre locurile secrete din energia românească.
Mioveniul este cunoscut pentru că acolo este fabrica Dacia, cel mai important centru de export al României, dar dincolo de uzina auto, oraşul mai „ascunde“ un activ de importanţă strategică: Fabrica de Combustibil Nuclear.
Nu sunt indicatoare sau pancarte mari care să te informeze despre existenţa ei. Deodată drumul din oraş face la dreapta şi o ia şerpuit printr-o pădure frumoasă. Şi mergi, serpentină după serpentină, iar la un moment dat dai de un semn pe care scrie „Obiectiv Nuclear“.
Mai mergi un pic. Te opreşti la poartă. Maşina se controlează peste tot: la motor, în portbagaj. O oglindă fixată pe nişte roţi mici se introduce sub maşină. De ce? Securitate maximă.
Buletinele se lasă la intrare, telefoanele cu cameră, aparatele foto, reportofoanele. Tot. Intri curat. În mijlocul pădurii stă fabrica. Te aştepţi să vezi oamenii cu măşti pe faţă, în costume de protecţie albe, un sciene fiction în derulare. Nimic din toate acestea. Clădirea este ca orice construcţie normală, oamenii sunt îmbrăcaţi obişnuit, de iarnă. Un câine grăsun stă la intrare şi dă lăbuţa cu toţi cei care vin şi-l bagă în seamă. Sunt 415 oameni care în fiecare dimineaţă ajung aici cu autobuzele.
Începuturile
„Trebuie să ai o anumită izolare. Sunt din ’78 aici. La vremea aceea Mioveniul era
