Recunosc, ma simt prea bătrân să plec din România. Prea am „luptat“ ca să se întâmple ceva în țara asta. De peste 20 de ani, de când fac job-ul ăsta, am fost în opoziție. De fapt, definiția meseriei de ziarist este aceea de a fi în opoziție: trebuie să critici puterea, nu impotența opoziției, oricare ar fi acelea.

Că am făcut-o bine sau rău, nu eu trebuie să o spun. M-aș bucura să fie cât mai mulți care au făcut-o bine. Dar, la această oră, meseria de ziarist aproape că nu mai face față la anarhia din România.

Legea nu este aplicată nici de către cei care o silabisesc și care trebuie să o aplice și, culmea, nici de către cetățenii care o invocă….

„Revoluția“ de la Pungești nu face altceva decât să ne dea dezastrul democrației, dacă vreodată a existat, din România. Forțele de represiune au aplicat tehnicile de luptă pe o îngrămădeală de câțiva protestatari. Jandarmii, nervoși că îngheață apărând cu „pieptul“ hotarele patriei. Patrie care își bate joc după cum vrea Guvernul la împărțitul banilor pe căprării la bugetul de stat, iar lor nu le ajunge tainul ce li se cuvine, pentru că s-au dat bani mai mulți „la civili“.

De cealaltă parte a baricadei, o masă amorfă care este unită prin definiție de un singur lucru: „Noi nu vrem!“. În general, nu vor ce este „la modă“: ba exploatarea de la Roșia Montană, ba schema cu gazele de șist, ba proteste politice pe mizeria cu modificarea Codului Penal și Legea amnistiei. Pe ultima suta de metri putea a politică, dar poate nu este chiar așa…

Cert este faptul că există mai multe cuiburi de nuserupiști în mai multe locuri din țară, care sunt desantate în locurile fierbinți. Evident, neplătite de forțe oculte: totul este un voluntariat al celor care cred în cauză-cauze.

M-am gândit cum ar fi trebuit să reacționez dacă aș fi fost posesor de proprietate precum Chevron și vine o haită și îmi dărâmă gardul