Saptamina de foc in mijlocul iernii. Stegarii dau piept luni cu Pandurii europeni (sau cel putin fosti europeni), intr-o confruntare in care un punct nu e suficient pentru nici o echipa.
Dupa multi pasi gresiti, stegarii vor sa ingrase porcul in Ajun, sperind in doua victorii din aceste ultime doua confruntari ramase (acasa cu Pandurii, in deplasare la Sageata). De la a spera pina la a putea insa e cale lunga. In conditiile in care mai multi jucatori sunt accidentati si suspendati, cu un lot subtire numeric, nu stiu de unde sunt sperantele acestea la nivelul conducerii. Dar asa cum spune si vorba, speranta moare ultima. Pacat ca meciurile cu echipe mai accesibile (U Cluj, chiar Gaz Metan) nu le-am cistigat, astfel incit presiunea sa fi fost mai mica pe aceste doua partide ramase.
Intilnim o echipa care s-a axat pe mai multe fronturi in acest sezon. Ca urmare, o echipa cel putin teoretic mai obosita decit a noastra. Nu e suficient. S-a demonstrat ca meciurile se cistiga pe teren, nu pe hirtie. Daca cei de la Corona au putut sa scoata un egal acum doua etape cu ei, oare noi nu vom putea macar atit? Ce vreau sa spun este ca nu trebuie nici pe ei sa-i cocotam in copac, sa ne uitam la ei ca la niste super jucatori. E posibil sa obtinem un rezultat bun, dar jucatorii trebuie sa transpire din greu pentru acesta. Asa cum spuneam, un punct nu ne este de prea mare folos, nici noua, nici lor... Ilie Stan spunea ca a gindit partida la victorie, constient fiind de importanta dubla a partidei: pe linga cele trei puncte ar intra in discutie si moralul bun in vederea partidei cu Sageata. Sincer, o victorie la Sageata mi se pare mai la indemina decit una cu Pandurii... Dar asa era si cu U Cluj...
De aceea, fiecare meci trebuie tratat ca pe o finala si s-a demonstrat in dese rinduri ca ne simtim mai bine in compania echipelor bune, decit a celor mai slab cotate
