Marian Creţanu este din localitatea gălăţeană Rădeşti. Are 23 de ani şi n-a putut merge niciodată: s-a născut cu o parapareză spastică severă. Părinţii lui, cu care locuieşte şi astăzi, au încercat tot felul de remedii, dar fără rezultate. Sigurul lucru pe care şi-l doreşte acum este să aibă un loc de muncă.
La recomandările unui distins profesor din localitatea gălăţeană Rădeşti, Cătălin Porumb, am întâlnit un tânăr cu picioarele paralizate, dar un tânăr vorbăreţ, respectuos şi foarte curios. Interesat de tehnologia informaţiei şi internet. Marian Creţanu ne povesteşte pe scurt prin ce a trecut din copilărie şi până în prezent.
"Părinţii mei au mers pe la diferiţi doctori. Am stat patru ani într-o clinică de recuperare la Gura Ocniţei. Am făcut şi operaţii, am purtat şi proteză dar degeaba, tot nu m-am putut deplasa", povesteşte tânărul.
L-am găsit pe Marian la un calculator, aşa că l-am întrebat dacă a învăţat să-l folosească la şcoală sau acasă.
"Nu am fost deloc la şcoală, vedeţi cum este pe la noi, acum mai sunt drumurile pietruite dar acum câţiva ani nu. Nu aveam nici căruţă, nici cărucior. Am învăţat să citesc, să scriu (doar pe litere) şi să socotesc când îşi făcea sora mea mai mare cu un an temele", povesteste Marian.
De când şi-a luat laptop, cu banii împrumutaţi de mama sa de la o bancă, stă toată ziua pe Internet pentru a-şi căuta de muncă. Doar cu mâinile şi cu capul, pentru că este paralizat. "Acum de când am calculator mă tot uit pe internet de ceva de lucru doar cu mâinile şi cu capul dar cine se uită la mine fără şcoală şi cu problema pe care o am. Sunt conştient că părinţii o să îmbătrânească, dar eu tot mai caut şi sper", spune optimist Marian.
La 23 de ani, Marian trăieşte dintr-o o pensie de 390 lei, la care se adaugă un ajutor dat de Primărie. „Acest ajutor mi-l dă de un an căci până acum un an era mama angaja
