IAȘI. Regulile în continuă schimbare în ceea ce privește accesul presei la dosarele existente pe rolul instanțelor pot pune în dificultate până și pe cel mai experimentat jurnalist.

Recent, am solicitat acordarea unor informații dintr-un dosar public, cu o figură publică, de la o instanță din România. Nu am primit încă un răspuns, deși au trecut peste zece zile de atunci.

Potrivit regulamentelor interne, magistrații trebuie să ofere un răspuns, fie el și negativ, în maximum 30 de zile.

Bineînțeles că, dacă există rea-voință, răspunsul va fi unul negativ și va veni chiar în cea de-a 30-a zi!

Mai mult, în momentul formulării cererii, m-am prezentat, am precizat că sunt acreditat, dar judecătorul de la celălalt capăt al telefonului (și al e-mail-ului!) mi-a solicitat o copie după acreditarea de la Consiliul Superior al Magistraturii. În plus, mi-a solicitat expres „să-mi motivez solicitarea“!

Ce fel de motivare necesită o astfel de cerere?! Sunt un reprezentant al presei, care dorește să afle ce a făcut o persoană publică… Mai mult de atât… ce altceva ar putea fi?!

În fine, am trimis o copie după acreditare, am formulat solicitarea și în scris, am trimis-o, am sunat, au trecut zece zile… Nimic! Și totul la adăpostul unor reguli, legi, acte normative ce pot fi interpretate la bunul plac al magistraților.

De asemenea, fiecare instanță are obligația, potrivit acelorași regulamente invocate de magistrați, să afișeze numărul de telefon mobil al purtătorului de cuvânt.

Ei bine, n-o să vă vină să credeți, dar multe dintre instanțele din România nu fac acest lucru, dând adrese de e-mail inexistente și numere de telefon fix pe care le poți apela doar până la ora 16.00, pentru că până atunci răspunde cineva!

Și ce se întâmplă dacă o arestare are loc după ora 16.00 și ai nevoie de câteva informații?! Dar dacă explodează Palatul de