Potrivit ultimelor cifre publicate de către Comisia Europeană, disparitatea salarială de gen, respectiv diferenţa medie înregistrată în UE între câştigul salarial orar al femeilor şi cel al bărbaţilor este, în continuare, o realitate în toate ţările UE. Cifrele globale indică o uşoară tendinţă descrescătoare în ultimii ani şi ne referim aici la 1,1%. Raportul arată că problemele cele mai mari în combaterea disparităţii salariale sunt aplicarea în practică a normelor privind remunerarea egală şi lipsa acţiunilor în justiţie intentate de femei în instanţele naţionale. Practic, ele muncesc 59 de zile gratis.

Principiul salariului egal pentru muncă egală este înscris în tratatele UE încă din 1957. Este timpul să devină o realitate şi la locul de muncă. Raportul evaluează aplicarea în practică, în ţările UE, a dispoziţiilor privind remunerarea egală şi estimează că, în viitor, principala provocare pentru toate statele membre va fi aplicarea corectă şi controlul respectării normelor stabilite de Directiva din 2006, privind egalitatea de şanse.

Comisia, în calitate de gardian al tratatelor, s-a asigurat că statele membre au transpus corect normele UE privind tratamentul egal, lansând proceduri de constatare a neîndeplinirii obligaţiilor împotriva a 23 de state membre, ce vizează modul în care acestea au transpus o serie de acte legislative ale UE privind egalitatea de gen. Raportul confirmă că aplicarea efectivă a principiului remunerării egale este obstrucţionată de lipsa de transparenţă a sistemelor de salarizare, de lipsa unor repere clare privind remunerarea egală şi de lipsa de informaţii clare pentru angajatele afectate de inegalitate. O mai mare transparenţă salarială ar putea îmbunătăţi situaţia victimelor discriminării salariale, care ar putea să se compare mai uşor cu lucrătorii de sex opus.

Potrivit ultimelor cifre publicate de către Comisia