Chiar dacă nu întotdeauna rezonez cu strategia CEO, mă amuză acuzaţiile care se aduc conducerii acestuia de cei mai mulţi habarnişti în domeniu, prin care I se impută lipsa de preocupare pentru a exporta energia electrică. Acestor analişti părerologi, din păcate şi formatori de opinie, ar trebui sa li se explice că strategia energetică a României, nu se face nici de către CEO şi nici la Bucureşti. Apariţia explozivă a surselor de energie electrică regenerabilă în România şi Europa, face ca energia electrică pe cărbune să fie bombardată din toate direcţiile de cele mai nedrepte pretenţii şi restricţii pentru care CEO, chiar dacă a făcut progrese deosebite, încă nu este pregătită. În perspectivă, costurile pentru producerea energiei pe cărbune şi gaze vor continua să crească datorita scumpirii materiei prime şi datorită taxelor tot mai mari pentru certificatele de poluare ceea ce va genera creşterea preţurilor pe piaţă. Dacă puterea instalată de producţie a energiei electrice în România este de cca 20 000 MW, consumul mediu intern este de cca 7000-8000 MW, iar export vor să facă toţi producătorii. Din păcate, „traficul energetic” în afara ţării spre Turcia, Grecia, Ungaria, Austria, Germania etc. este ca şi traficul rutier, „bară la bară”. Cu alte cuvinte, avem o capacitate limitată a infrastructurii pentru export, iar de aici lucrurile se complică şi mai mult. Daca invenţia firmei TESLA nu era blocată de finanţatorul Morgen care deţinea monopolul cuprului din care se fac cablurile electrice, situaţia ar fi mai simplă, am putea beneficia de transportul fără fir, prin inducţie sau radiaţie electromagnetică sub formă de microunde sau lasere. Uneori, în acest caz, ca şi în trafic, trebuie să te strecori cu tupeu, iar conducerea CEO nu am prea vazut-o complexată în intreprinderea de acţiuni, fiind conştientă de rezervele care le are pentru a putea să-şi exprime „tupeu