Este dificil sa mai scrii ceva despre relatiile comerciale si cooperarea economica a Romaniei cu Rusia, ex-sovieticii si fostele tari socialiste est-europene, dupa ce ai vazut cele ce s-au petrecut de 23 de ani incoace, in tot Estul.
Inainte de 1989, dezvoltarea economica – buna, proasta, asa cum a fost ea, in orice caz s-a trecut de la o tara agricola, la una mediu industrializata si relativ modernizata – s-a bazat, in primul rand, pe cooperarea regionala, iar 60% din comertul exterior romanesc s-a produs in Rasarit. A fost bine ce s-a intamplat dupa ‘89? A fost rau? Raspunsul este da, la ambele intrebari. A fost bine ca de 23 de ani am mizat pe piata libera. A fost rau ca am uitat faptul ca globul pamantesc, din totdeauna si mai ales acum, in plina globalizare, este facut din Occident si inca trei puncte cardinale, inclusiv Rasaritul. Am uitat ca, pentru privitorul de pe oricare mal al Tamisei, Senei sau Rinului, Romania, noi, suntem Rasaritul. Ca suntem parte din el. Oricat am suspina, uneori, si oricate fite am face, alteori...
Oricum, tema in atentie este impresionanta ca dimensiuni si importanta, ne limitam la o observatie, o intrebare si un posibil raspuns. Astfel – lasand de-o parte cooperarea si proiectele economice comune, multe strategice si limitandu-ne numai la comert – observam ca Romania are cele mai mici exporturi catre Rusia si ex-sovietici dintre toate tarile est-europene, inclusiv micutele Estonia, Letonia Lituania si Slovacia, cu o populatie totala de numai 61% din cea a Romaniei, dar cu un comert bilateral total cu Rusia de 25,86 miliarde dolari in 2011, de sase ori mai mare decat al ei. Intrebarea este: cum au reusit aceste patru tari, cele mai mici din Est, sa aiba in 2012 un PIB mediu substantial mai mare decat al Romaniei, de 18.488 dolari/un locuitor, fata de numai 7.934 dolari/un roman, cand, pe vremea comunismului, diferente
