După un proces purtat vreme de aproape nouă ani la Centrul Internaţional de Reglementare a Disputelor privind Investiţiile de la Washington, fraţii Ioan şi Viorel Micula s-au dovedit mai puternici decât toate guvernele care s-au perindat în tot acest timp la cârma ţării.
Argumentele cu care cei doi au devenit săptămâna trecută primii români care bat statul la cea mai înaltă instanţă de litigii economice au prevalat justificărilor acestuia. Motivul pentru care statul a pierdut stă în propria inconsecvenţă. Concret, pentru a atrage investiţii, un Guvern al României a instituit în 1999 zone defavorizate cu regim fiscal privilegiat pe 10 ani, dar în 2004, un alt Guvern, tot al României, le-a anulat la jumătatea perioadei, dând peste cap planurile de afaceri şi micşorând profiturile investitorilor.
Miracolul "suedez"
Plecaţi din ţară înainte de 1989 în condiţii nici acum pe deplin cunoscute, bihorenii Ioan şi Viorel Micula au revenit din Suedia, unde se stabiliseră şi primiseră chiar şi cetăţenie, imediat după Revoluţie. În scurt timp au pus pe picioare o afacere de comerţ, bazată mai ales pe importuri de alcool, iar succesul a fost atât de exploziv încât nu au fost scutiţi de bănuiala că ar fi rulat de fapt o parte din fondurile fostei Securităţi ori nomenclaturi care le-ar fi facilitat plecarea în Occident.
Cert e că profiturile obţinute în primii ani de capitalism sălbatic, pe fondul unui vid legislativ aproape total, au fost reinvestite rapid de cei doi pentru a înfiinţa în zona natală, Rieni-Sudrigiu, prima platformă modernă de industrie alimentară din România.
Tot de atunci, fraţii Micula au început să-şi asigure şi o influenţă politică deloc neglijabilă, atuul lor fiind cele 10.000 de locuri de muncă create, adică puzderie de voturi ce puteau fi orientate către un partid sau altul. Aşa se face că de-a lungul anilor fabricile lor au f
