Estul e tăcere. Gestul ăla superior, arătătorul îndreptat spre buze după înscrierea golului, ni se adresează nouă, tuturor amărăștenilor dintre Munții Pădurea Neagră și Bazinul Donețkului, de la Gdansk pîn’ la Burgos. În optimile Champions League s-au calificat așa: patru echipe din Germania, patru din Anglia, trei din Spania, cîte una din Italia, Franța și Portugalia. Galatasaray, Olympiakos și Zenit sînt niște excepții fără mare viitor, fofilate doar ca să confirme regula. Astăzi, lumea fotbalului civilizat este construită pe osatură anglo-saxonă, cu pigment spaniolo-latin de rit occidental.
Merită să privești și harta cu echipele europene calificate la Mondiale. În linii mari – ca să vezi! – e cam tot aia. Îți mai apar, în plus, Olanda, Belgia și Elveția. Croația și Bosnia arată ca un limes adriatic, mai umil, al Bogatului Continent. S-a strecurat iarăși Grecia – ca un fel de omagiu tardiv, crizat și pauper, adus celor care au inventat cîndva Olimpiadele și civilizația europeană. În depărtare, misterioasă – ca, vorba aia, o enigmă ce învăluie un secret ascuns într-o șaradă –, e tot maica Rusia. Apropo, după Olimpiada de la Soci, va găzdui Mondialele din 2018…
Să nu veniți iarăși cu scenarii – cu complotul universal, cu cabala occidentală, cu conspirația bogătanilor. Să nu v-auzim zicînd-o p-aia cu “în timp ce ei înălțau catedrale, noi apăram creștinătatea prin mlaștini”. Nu (mai) ține. Mai bine ne asumăm franc o realitate inconfortabilă: pe harta selectă a fotbalului, Europa Centrală și de Est e pe nicăieri. Ar mai fi și țările nordice. Dar ei, vikingii, au altele pe capul locuitorului: sporturile de iarnă și un ditamai PIB-ul de administrat. Deci, de ce, de ce tocmai (iarăși) noi?
E un scoțian, unu’ Niall Ferguson, nici o legătură cu sir Alex de la Man U (deși, mai știi, ăștia, din zgîrcenie, sînt toți rude…). A scris niște cărămizi de căr
