Zi decisivă pentru una dintre cele mai complexe şi controversate cauze judiciare postdecembriste: dosarul ”Aurul dacic”! Recent, au apărut la dosar probe şocante - inclusiv hărţi şi rapoarte de expertiză extrajudiciară - care ar putea răsturna din temelii această afacere judiciaro-istorico-politică despre care s-a zis că ar fi fost pusă pe tapet, în 2005, pentru... arestarea lui Năstase.
La ultimul termen al procesului afacerii ”Aurul dacic” (dosarul aşa-ziselor ”brăţări dacice” din ”Tezaurul lui Burebista”), înainte ca instanţa să rămână în pronunţare, asistenţii celebrului avocat clujean Gheorghiţă Mateuţ au prezentat instanţei o probă-bombă. Este vorba despre o expertiză semnată, în anul 2000, de un expert cu ştaif din străinătate. Prezentăm, în premieră, în ”ring”, expertiza belgiană, harta locului de unde se presupune că s-ar fi furat brăţările, raportul care demonstrează că locul indicat - ”Culmea Căprăreaţa” - ”nu face parte din situl arheologic Sarmizegetusa” şi, totodată, prezentăm mai multe declaraţii ale unor persoane care au susţinut în instanţă că li s-a cerut să spună că au auzit că brăţările ar fi fost vândute unor politicieni, printre care şi fostul premier al României. Dacă, până la urmă, se va dovedi că brăţările din afacerea ”Aurul dacic” sunt nişte simple (şi grosolane) bijuterii contemporane, atunci CU GREU S-AR PUTEA ŞTERGE RUŞINEA de pe obrazul procurorilor, poliţiştilor, istoricilor şi chiar academicienilor care au girat acestă megaafacere (inclusiv prin programul de cercetare ARHEOMET), o megaafacere cu (mult) PARFUM DE... ROŞIA MONTANĂ! Inclusiv de pe obrazul Muzeului Naţional de Istorie al României, care găzduieşte (şi din când în când plimbă prin ţară, mai ales pe la Alba Iulia) aceste brăţări ca pe ”sfinte moaşte”, altfel nişte corpuri delicte al căror loc, până la rămânerea definitivă a cauzei, n-ar fi decât
