Se spune că este bine ca într-o zi de luni să demari proiecte. Că, după un sfârşit de săptămână în care ai cugetat şi pus pe hârtie un plan, luni trebuie să începi să-l pui în practică. Cu „Presseurop” a fost ca în filmul acela cu Bill Muray, „Ziua cârtiţei”, în care toate evenimentele se derulau identic, în fiecare dimineaţă.

De când ştim că s-ar putea ca proiectul să nu continue, ne-am propus, câţiva colegi, să începem să punem pe hârtie alternative. De continuare, de preluare, de nou început. O mulţime de luni, de zile de luni, au tot trecut, iar proiectul nostru nu a avansat. Teamă de a te arunca în gol?

Pare, este adevărat, destul de ciudat ca un patron să accepte ca jurnaliştii unei redacţii să preia ziarul, să investească, dar nu este imposibil. Şi nici inedit. Cred, personal, că ar reprezenta, până la urmă, cea mai democratică formă de conducere a unui ziar. O să încercăm şi noi, evident, pentru că în acest proiect credem, la diferite nivele de implicare, sigur, dar credem sincer.

În schimb, această ultimă zi de luni din stadiul actual al "Presseurop" nu a fost dedicată proiectelor. Nu, am fost cu toţii tetanizaţi, ca şi cum am fi realizat de abia acum că trăim ultimele zile ale acestui proiect, în acest stadiu. Dacă "Presseurop" va mai continua cumva, cândva, va fi altfel, va fi ...diferit. Pleonasm. Va fi după o perioadă de refacere. Asemeni unei persoane care a suferit o grea intervenţie chirurgicală. Îţi spui, odată ce ai aflat diagnosticul, că nu ai ce face, că dacă vrei să trăieşti, trebuie să accepţi amputarea, refacerea ulterioară, după ce ai primit grefa, dar totuşi, cu o săptămână înainte ţi se face frică.

Să fie oare frica cea care atrage ghinionul? Cea care ne face, până la urmă, să ne spunem că este normal să fie aşa, nicio nenorocire nu vine singură? Cine ştie...Oricum em m-am îndreptat luni spre muncă având moralul în be