Daniel Săuca

Gafe. Nervozități. Confuzii. Sfârșitul de an e marcat și de violențe nu numai de limbaj. Violență simbolică. De e să fiu mai prețios decât e cazul, într-un asemenea cadru. Ciudată e și povestea Culturii în forma ei instituționalizată. Demisia ministrului Barbu, după o declarație nefericită (subfinanțarea cronică a Culturii rămâne însă un adevăr irefutabil), a fost urmată de o propunere ce a stârnit ironii ale multor oameni de cultură veritabili. Vom trăi și vom vedea cum se va descurca noul ministru cu funcția, după ce cu limba română d-sa mai are câte ceva de lămurit. Cazul cel mai ciudat este însă al colindei probabil „antisemite” (cine poate discuta rațional?). Cazul s-a lăsat și cu demisia colegului Tiberiu Groza de la centrul din Cluj. Nu m-aș mira, destul de probabil, conducerea CJ abia a așteptat acest caz pentru a-i cere demisia, având în vedere antecedente ale conviețuirii între cele două conduceri (ciudat și nu prea că managerul de la „Tribuna” a rămas în funcție, de e să facem o comparație între cele două cazuri). Așadar, o primă concluzie: merită să fii atent la orice posibilă problemă (mai ales în/prin media), oricând vei fi sacrificat dacă superi pe cineva de mai sus, indiferent de faptele bune. A doua mare problemă: mai nimeni nu a analizat serios acest caz (în afară, de pildă, de colegii de la Transilvania Reporter) în spațiul public, dovedindu-se încă o dată că se poartă execuțiile sumare, emoționale. Și că multe media nu sunt altceva decât organe de partid și de stat, prin urmare și de agitație și propagandă. A treia mare problemă: nu ni s-a spus ce facem cu fondul enorm de colinde „antisemite”. Nu le mai cântăm? Le ascundem? Le ardem în piața publică? Am ajuns, oricum, și victime ale corectitudinii (doar politice?), fără să putem face ceva serios pentru a evada din acest nou univers concentraționar (doar simbolic?). Tradiția,