Încerc, în cele ce urmează, câteva definiţii pentru o carte ce cred că ar trebui să fie cu precădere citită de fiecare dintre noi în cursul unei săptămâni cu o semnficaţie specială, deşi din ce în ce mai uitată.

De pildă. O istorie a lumii româneşti postdecembriste în 34 de interviuri în care străluceşte inteligenţa scăpărătoare a intervievatului. Un intervievat ce izbuteşte, prin răspunsurile lui, să salveze de la platitudine chiar şi o întrebare mai puţin inspirată. Sau fals inteligentă, probă de răsfăţ inutil a celui ce a pus-o. 34 de puneri la încercare a virtuţilor şi servituţilor interviului, a condiţiei ideale a acestuia, aşa cum a fost ea formulată chiar în primele fraze din convorbirea plasată în debutul cărţii.

34 de analize asupra lumii contemporane, fie ea românească ori europeană. 34 de fişe de observaţie asupra modului în care s-au schimbat ambele, volens nolens, din 1989 încoace. 34 de tentative de concentrare în cuvinte a fluidităţii uneori prea accelerate, prea palpitante, dacă nu cumva şi frivole a repoziţionărilor şi schimbărilor de relief. 34 de argumente în favoarea ideii că, după anul 1989, raporturile de relaţionare şi condiţionare a evoluţiilor din Estul şi Vestul Europei au dobândit un plus de proeminenţă.

34 de luări de puls. 34 de radiografii ale unei Românii uneori leneşe, parcă decuplată de restul Europei, copilăros încăpăţânată ori chiar păgubos încântată să fie altfel. Altfel chiar decât suratele ei din Est, ieşite la rându-le din experienţa totalitară. O Românie toropită şi parcă mereu voluptuos-vinovat cufundată într-un aparent dulce somnuleţ de după-amiază. O Românie straniu şi păgubos încântată de originalitatea ei negativă. 34 de tentative de stop-cadru pe o Românie pe neaşteptate trezită la viaţă, devenită suspect de hiper-activă, dorind să recupereze rapid şi nu prea contează în ce fel anume toate întârzierile,