Se zice că n-am avea suflet în Cluj, şi că a noastră Cetate-dintre-Dealuri e locuită de zgârciţi, de avari, nedarnici şi pretenţioşi... Astfel îi fac unii portretul de ani întregi, şi ar găsi ici-colo argumente. Din parte-mi, nu îi cred. Şi pot dovedi că se înşeală.

Iarăşi (!) nu se face diferenţierea între gestul privat şi cel public. Da, se poate oferi şi ajuta fără să anunţi presa, nici televiziunile şi fără să-ţi imprimi tricouri autoelogiative. Clujul îşi are donatorii lui, dintre cei tineri, dar care preferă discreţia. Fără reclamă şi publicitate (aşa cum - nu ştiu de ce - cred unii că s-ar face, răcnind ca la nunţile de mahala cât se dă, şi de la cine; gest cu atât mai ridicol cu cât sumele trâmbiţate nu sunt la fel de mari ca şi donaţiile celor tăcuţi). Caritate şi Demnitate nu rimează degeaba.

Să mă ierte că îi deconspir gestul (nu şi numele), dar unul din tinerii cei mai avuţi din oraş ajută, de ani întregi, oamenii mai puţin norocoşi - şi o face cu o generozitate şi un tact exemplare. Un alt tânăr antreprenor a susţinut săptămânile trecute o suită de concerte care timp de 10 zile a pus Clujul pe harta acelor evenimente culturale a căror densitate ar trebui să constituie un argument în plus pentru cursa din 2021. Un al treilea, tot tânăr, este nu doar asociat al unor instituţii culturale locale, dar a organizat în excelenta locaţie pe care o gestionează cel puţin trei evenimente caritabile de impact în ultima jumătate de an. Un altul, la fel de tânăr, a dovedit o la fel de meritorie implicare într-un caz medical. Şi nu în ultimul rând, o gală caritabilă fondată acum patru ani de tineri de elită îi reuneşte într-un cadru amical, informal şi destins, cu un principiu de donaţie isteţ, pe cei care pot susţine financiar cazurile umanitare ale oraşului. Aşadar se poate. Şi există. Mai mulţi dintre ei vor da în curând amploare şi o nouă configuraţi