Nevinovatul, darnicul şi generosul slogan din titlu ascunde două şmecherii colosale. Face din alb negru şi din negru, alb.
Un cititor m-a criticat, data trecută, pentru că n-am reacţionat prompt la porcăria din Parlament. Trebuie spus că, deşi îi dau dreptate întru totul (orice porcărie rămâne o porcărie), editorialistul din mine nu scrie nici din preaplinul inimii şi nici nu se aruncă-n flăcări îmbrăţişând canistra de benzină. Înţeleg pasiunea politică a oricui, cu condiţia să lase loc de bună ziua. Însă ceea ce-i e îngăduit păreristului de rând nu-i e permis comunicatorului, care răspunde cu capul pentru afirmaţiile sale. Cea mai mare greşeală e să te entuziasmezi şi să nu verifici, să nu scotoceşti, pe scurt, să laşi pasiunea să facă treaba murdară. Iadul e pavat cu bune intenţii.
Unii se pot întreba: „Ce mai e de comentat?“ Este, căci, dacă împarţi vinovăţiile, nimic nu e mai nepotrivit decât să-i bagi pe toţi la grămadă. În cadrul votului zdrobitor de săptămâna trecută, s-au găsit câţiva nebuni care să voteze împotrivă sau să se abţină. Şi pe ei îi condamnăm? Mai mult, alţii (şi nu puţini) şi-au pus cenuşă-n cap. Că n-au ştiut ce votează. Publicul a luat foc. Mai ales publicul anti-USL, care a uitat cum dirija Mircea Toader votul, cu deştu-n sus sau în jos. Explicaţia e simplă: aleşii noştri nu se pricep la toate, aşa că delegă responsabilităţile celor mai pricepuţi decât ei. Exact aşa ne urcăm în avion, încredinţându-ne vieţile pilotului, sau ne suim pe masa de operaţie, sperând din toată inima ca medicul să ştie ce face. Aici e şpilul! Acolo sunt vinovaţii dvs.
Şmecheria urmărea scoaterea din culpă a parlamentarilor cu lipici la degete şi îndestularea autorităţilor locale (într-un cuvânt, supraîmbogăţirea baronilor de tot soiul) şi a fost clocită de un grup mic, energic şi foarte hotărât. Recitesc cu oarecare uimire ce am scris data trecută.
