Spre sfârşitul lunii noiembrie, în Centrul Vechi al Băii Mari, la sala M2 de la Millennium a fost vernisată o expoziţie de pictură a unui artist băimărean, stabilit în Bucureşti de mulţi ani.

Marin Bivolaru a fost ministru-secretar de stat la începutul anilor ’90 în cel mai greu minister, cel al economiei, un minister mamut, care avea Departamente conduse de secretari de stat. Marin Bivolaru a lucrat înainte de 1989 la Institutul de Cercetări Miniere, celebrul institut. A fost cercetător, are peste 16 invenţii şi inovaţii, a lucrat la unele dintre cele mai importante proiecte care vizau prelucrarea minereurilor din minele nordului. Este un meseriaş ce şi-a respectat profesia, un specialist care a adus multe soluţii pentru complexa problematică a mineritului şi metalurgiei maramureşene, româneşti. Din acest punct de vedere este unul dintre cei mai patrioţi români, în sensul curat al cuvântului.

Marin Bivolaru a fost martor, a participat direct la luarea unor decizii care au marcat destinul României. Nu a dorit ca industria românească, în special mineritul şi metalurgia, baza industriei, să fie distrusă. De pe poziţia de secretar de stat a dus multe bătălii pentru a nu se ajunge unde ne aflăm aici. Din păcate, alţii au câştigat dreptul de a băga România într-o cruntă depresie economică. După funcţia de secretar de stat, a fost cel care a condus Departamentul ce se ocupa cu repartizarea energiei, a gazului, cărbune. Era, probabil, cel mai informat om din România cu privire la consumurile ţării. Au fost pentru Bivolaru ani grei, complicaţi, cu mult stres, cu un consum intelectual şi fizic greu de bănuit pentru astfel de funcţii.

Atunci, în acea perioadă, a căutat o modalitate de a evada din realitatea dură românească. Aşa s-a apucat de pictat. Dar nu a făcut-o la nimereală, ci s-a apucat să studieze, singur, în liniş