Cei peste 60 de mii de oameni de pe Arena Naţională scandează minute în şir: “USL, USL”. Imbărbătaţi de marea masă de susţinători, Crin Antonescu şi Victor Ponta vorbesc înflăcărat despre popor, unitate, proiectul lor comun pentru România, pe care-l vor construi peste cadavrul politic al lui Traian Băsescu. “În Europa, fără poporul tău eşti nimic sau o slugă” trimite o nouă săgeată către Cotroceni liderul PNL, în strigătele înfierbântate ale mulţimii. “Să ducem schimbarea până la capăt înseamnă să-l avem preşedinte pe Crin Antonescu. Am pornit împreună pe acest drum. Nu abandonăm acest drum. Eu îmi ţin cuvântul”, strigă de la microfon Victor Ponta, în delirul admiratorilor.

Cu exact un an şi două luni în urmă, pe 17 octombrie, liderii USL îşi începeau, pe Arena Naţională, marşul triumfător către puterea absolută în România. O demonstraţie de forţă ce semăna cu plecarea la război a generalilor romani, care promiteau plebei că se vor întoarce la Roma cu multă pradă şi vor împărţi la tot poporul pâine şi circ.

Acum, “proiectul nostru comun pentru România”, invocat de Antonescu şi Ponta, a ajuns o alianţă de tot râsul-da, poporul are circ politic din belşug- care nu are nimic în comun cu România, ci doar cu interesele meschine ale celor doi lideri.

Îşi puteau imagina înflăcăraţii de pe Arena Naţională şi milioanele de votanţi de acasă că, la doar un an distanţă, din “proiectul nostru comun pentru România”, atât de entuziasmat rostit atunci, se va ajunge la afirmaţii precum acestea: “preşedintele Antonescu şi-a minţit colegii asupra realităţii. Nu ar fi pentru prima dată când domnul Antonescu spune una colegilor săi, alta nouă şi alta presei” (Victor Ponta) sau “Nu-i permit domnului Ponta să mă facă mincinos. Spre deosebire de alţii, eu nu am fost dovedit mincios” (Crin Antonescu)?

“Jenant”, “mizerabil”, aţi putea spune despre ce se întâmplă în