Bradul pe care îl împodobim acum nu a fost dintotdeauna un simbol al Crăciunului. "Strămoşii" săi sunt împletiturile din trestie sau nadă, din pănuşi sau din boabe de fasole înşirate pe aţă şi agăţate în cuiul în care era prinsă, pe vremuri, lampa ce lumina casele românilor înainte de apariţia curentului electric.
Etnologul Camelia Burghele povesteşte că, iniţial, în cultura românească, bradul avea semnificaţii legate de naştere, nunţi şi înmormântări. Abia mai târziu, adică în urmă cu aporximativ un secol, bradul a devenit un simbol al Crăciunului, el fiind adus în casele românilor de Moş şi împodobit de copii.
"Înainte de brad, în satul tradiţional românesc şi în cel sălăjean, pomul de Crăciun era făcut din împletituri din trestie sau nadă, din pănuşi sau din boabe de fasole înşirate pe aţă sau pe sârmă, ce se agăţau în cuiul în care era prinsă şi lampa în grindă", povesteşte etnologul.
Astăzi, locul aranjamentelor rustice, casele se împodobesc de Crăciun cu brazi, artificiali sau naturali, în funcţie de gusturi şi de posibilităţi. La Zalău, preţul unui brad merge de la 40 la 350 de lei, în funcţie de înălţime, care merge şi ea de la 80 de centimetri, la 4,5 metri.
Potrivit Cameliei Burghele, tradiţia cere ca bradul să fie împodobit de copii în Ajun de Crăciun şi să fie ţinut până după Bobotează, după ce trece "popa cu Crucea".
