“Tata, tata” sunt primele cuvinte pe care Verabel, o fetiță ca un îngeraș, cu ochi albaștri și păr blond, le-a rostit pentru prima dată, în urmă cu câteva luni, după ce primii doi ani din viață i-a petrecut mai mult în spital decât acasă. Cuvintele nu i-au fost adresate tatălui ei natural, care nici măcar nu a dorit să o vadă când a venit pe lume, ci fratelui ei, Victor, care ar face orice să o vadă pe sora lui fericită. Băiatul de 14 ani, elev în clasa a VIII-a la Școala Generală Nr. 23 din Timișoara, este un copil model, care a fost nevoit să crească mare cu mult mai devreme. Victor este ca un părinte pentru sora lui, a învățat să-i schimbe scutecele, a fost alături de ea când a făcut primii pași și i-a arătat cu multă răbdare cum se ține o linguriță în mână. Deși jumătate din zi și-o petrece alături de Verabel, într-o cameră mică în care locuiește alături de mama lui, copilul își face timp și pentru școală.

A privit luni întregi neputincios cum sora lui a suferit din cauza malformațiilor la inimă cu care s-a născut până să fie operată, și tocmai de aceea Victor Mathiesz visează să devină un renumit medic chirurg pentru “a le da o mână de ajutor oamenilor, nu-mi place să văd tristețe”. Pentru asta însă, tânărul este conștient că trebuie să se țină de școală și să ia note mari. Victor este printre cei mai buni elevi din clasă, cu o medie de aproape 9,50, astfel că nu a existat an în care băiețelul să nu obțină cel puțin mențiune. Anul acesta, este încrezător că va reuși chiar să ia premiul întâi, fericit că a luat doar o notă de 9. Băiatul se laudă că nu lipsește niciodată de la școală, chiar și atunci când este răcit, preferă să participe la ore, însă imediat își aduce aminte că, totuși, în urmă cu două săptămâni a lipsit nemotivat o zi. “Am vrut să plec la școală, dar când am văzut-o pe mama cum stătea singură în frig ca să facă curat în ocol, nu am mai