Scris de B.A.M - Au trecut 24 de ani de la Revoluţia din Timişoara şi, ca în fiecare an, pe 17 decembrie, rudele eroilor martiri s-au pregătit de parastas, iar revoluţionarii şi oficialităţile locale au adus coroane pentru a le depune în faţa monumentului care îi comemorează pe cei care au căzut pentru libertate. Pentru rudele celor ucişi atunci nu există alinare, pentru că nici până acum nu ştiu cine le-au ucis fraţii, surorile, fii, mamele sau taţii.
Rudele eroilor martiri s-au pregătit cu tot ce trebuie pentru odihna celor pe care i-au pierdut. Au adus vin, colivă, colaci şi dulciuri. Au aprins o lumânare şi s-au rugat pentru cei care s-au jertfit. Marţi după-amiaza, un sobor de preoţi a oficiat o slujbă în memoria celor răpuşi de gloanţe în decembrie 1989, iar revoluţionarii şi oficialităţile locale au depus coroane. Momentul solemn nu a putut ascunde faptul că, la 24 de ani de la evenimentele ce au condus la căderea comunismului în România, rudele eroilor nu ştiu încă cine au fost ucigaşii.
„Copilul meu avea 28 de ani. A fost împuşcat în Piaţa Traian. Nu ştim cine l-a omorât, de unde să ştim? Nici până astăzi nu am aflat. Şi nici nu l-au înmormântat aici. Pentru că l-au dus acolo, la Bucureşti, la crematoriu… Nu l-am mai găsit. (…) Acum, după 24 de ani, pentru cine are, e bine. Pentru cine n-are, nu-i bine. Salariile şi pensiile sunt mici… ce să facem”, ne-a spus resemnată, mama unui erou martir al Revoluţiei din 1989.
Pentru ea şi ceilalţi care au pierdut pe cineva drag în Revoluţie, numele ucigaşilor nu le-ar aduce alinare, dar poate le-ar aduce un pic de dreptate.
