La 24 de ani de la momentul când primii timişoreni cădeau loviţi de gloanţe contestând regimul comunist, câteva sute de tineri au pornit în marş din Piaţa Maria, locul de unde a pornit scânteia Revoluţiei, până la Cimitirul Eroilor, locul unde sunt înmormântaţi mulţi dintre cei care au căzut în 1989
Ca şi fraţii lor de peste ani, "huliganii" au strigat "Libertate, libertate!" şi au cântat "mai bine golan, decât activist, mai bine mort, decât comunist!". În faţa Catedralei Mitropolitane a fost ţinut un moment de reculegere, iar în faţa Operei, participanţii la marş s-au întors cu faţa spre Catedrală şi au spus Tatăl Nostru, exact ca şi revoluţionarii de acum 24 de ani. Marşul a continuat cu o oprire la Memorialul Revoluţiei, iar la Cimitirul Eroilor au fost depuse coroane de flori şi au fost aprinse lumânări în memoria eroilor Revoluţiei.
Nu a fost uitat nici principalul vinovat al deceselor de după 22 decembrie 1989, în ochii timişorenilor, dar nici problemele cu care se confruntă România de 24 de ani încoace. "Păcat, păcat, de sângele vărsat!" şi "Iliescu vinovat pentru morţii din Banat" au fost două dintre scandările repetate de-alungul traseului. Foto Marşul Eroilor la Timişoara, 17 decembrie 2013
Pe tot parcursul marşului, tinerii participanţi, unii dintre ei de vârsta Revoluţiei, sau chiar mai tineri, au împărţit un manifest.
„În spatele fiecărui glonţ stă o ţeavă.
În spatele fiecărei ţevi stă un trăgaci.
În spatele fiecărui trăgaci stă un deget.
În spatele fiecărui deget stă un ochi.
În spatele fiecărui ochi stă un om.
În spatele fiecărui om stă un ordin.
În spatele fiecărui ordin stă un sistem.
Când sistemul începe să se clatine, declanşează nişte mecanisme sinistre, care se întind ca o undă între ordinele şi gloanţele care străpung oameni.
Oameni cărora sistemul
