Şocul de săptămâna trecută poate schimba decisiv atitudinea opiniei publice faţă de actuala putere. Reacţia încă firavă a societăţii civile poate fi înşelătoare. Se anunţă un început de 2014 foarte diferit de ceea ce puteau spera liderii USL până de curând.

Cea mai nerușinată acțiune din istoria re­centă a parlamentului nu a venit în­tâm­plător la împlinirea unui an de când avem un guvern USL cu o supermajoritate. Îna­in­tea noului an electoral tre­buiau plătite datoriile că­tre sponsorii din 2012. Este și una dintre ex­pli­cațiile supraviețuirii USL până acum: nu se puteau despărți până nu rezolvau problemele lor şi ale sus­ți­nătorilor lor cu justiția. Im­portantă nu este ma­jo­ri­ta­tea, pe care PSD o avea de mult, ci diluarea res­pon­sa­bi­lității: treaba murdară o face o masă indistinctă de parlamentari PSD-UNPR-PNL-PC. Probabil ideea iniţială era că USL poate să moară după ce își va fi făcut da­to­ria de front al salvării noii nomenclaturi.

Ştiam deja toate acestea, totuşi putem spu­ne că marți, 10 decembrie 2013, a fost un moment al adevărului. Și, ca orice mo­ment al adevărului, conține învățăminte de­cisive și chiar vești bune. Voi rezuma aici partea plină a paharului aparent gol. Prima veste bună este că o putere cu o ma­joritate de peste 70% nu își poate rezolva problemele în mod informal, așa cum func­­ționarea partidului-stat ne învățase până în 2004. USL a eşuat în ofensivele sa­le repetate asupra instituțiilor pe care nu le domină. Acest eșec este dovedit de fap­tul că majoritatea condusă de premierul Pon­ta se vede nevoită să plătească un im­portant cost din cauza soluțiilor legislative pe care le-a promovat în ultimul timp. Mai mult, costul plătit este însoțit și de ris­cul ca el să nu fie urmat de atingerea obi­ec­tivelor mai sus amintite. Iar acest risc este legat de a doua veste bună: puterea ac­­tuală a dat un inconștient şah pr