Oricine vrea să înţeleagă psihologia milenaristă, sursele şi resursele adeziunilor necondiţionate la religiile seculare, ele însele forme degradate ale religiilor tradiţionale, va profita enorm citind cartea lui Eric Hoffer, "Adepţii fanatici" (Polirom, 2013). În ultimii ani de viaţă, gânditorul a devenit tot mai dezabuzat în raport cu intelectualii şi cu iluziile lor radicale.

A scris cărţi în care critica Noua Stângă şi a avertizat împotriva doctrinarismelor de orice fel. A revendicat cu fervoare dreptul la nuanţe, la îndoială, la autonomia spiritului în raport cu orice constrângere menită să înregimenteze şi să umilească individul. Atunci când un Herbert Marcuse proclama “Marele Refuz", Hoffer pleda pentru calm, îndoială şi raţionalitate. Unul dintre filosofii săi favoriţi a fost Blaise Pascal. Motto-ul volumului recent tradus este din Pascal. Sub semnătura lui Nicholas Bethell, a apărut la Hoover Institution Press o biografie a acestui gânditor heterodox. Titlul este cât se poate de grăitor: “Filozoful docher". Marx a vorbit în numele proletariatului. Hoffer a fost el însuşi un proletar.

Pe 11 septembrie 2001 (era o marţi cu un cer îngrozitor de senin, cum a scris atunci Leon Wieseltier), am schimbat tema prelegerii pe care urma să o ţin. Avuseseră loc atentatele teroriste. Le-am citit studenţilor pasaje din “Demonii" lui Dostoievski şi din cartea lui Hoffer. Cine vrea să priceapă ce se petrece în subconştientul maniacilor revoluţionari, cum se coagulează resentimentul în justificări pentru acţiuni distructive, cum este sacralizată violenţa ca stare de graţie şi ca valoare purificatoare, ce rol joacă frustrările, nevrozele, complexele de inferioritate ale diverşilor asceţi, iluminaţi, posedaţi, inadaptaţi trebuie să citească analiza lui Hoffer: "Ura pasionată poate da sens şi scop unei vieţi pustii. Astfel, oameni bântuiţi de inutilitatea propriilor vie