În Republica Moldova se duce o continuă politică de modificare a identităţii etnice a românilor de dincolo de Prut. Prin mijloacele de care dispune, statul Republica Moldova aplică în mod constant presiuni, astfel încât să realizeze o falsă identitate moldovenească, ca una diferită de cea română. Oare acest lucru nu înseamnă de fapt aplicarea unor politici de asimilare aşa cum s-au făcut în Ucraina şi oare ele nu sunt la fel de grave?

Dacă până în 2009 am avut parte de guvenări neo-sovietice, pro-ruseşti, care ar putea avea o scuză în această politică anti-românească, nu avem cum să justificăm continuarea politicii acesteia şi după ce la putere au fost aduşi lideri pro-europeni.

Oare politica de modificare a conştiinţei naţionale aplicată în mod voit şi declarat public de către partidele aflate acum la guvernare( cel mai vocal este PD-ul lui Marian Lupu), nu este la fel de gravă cu politica de asimilare pe care a dus-o Ucraina în teritoriile ocupate după cel de al doilea război mondial?

Apare necesitatea de intervenţie a României pentru a-şi proteja etnicii români din Republica Moldova, care sunt majoritari în al doilea stat românesc, dar care sunt puşi sub o intensă presiuni pentru a-şi pierde identitatea. O bună parte din comunitate se află deja sub efectul acestor politici, deşi români, ei neidentificându-se ca membri ai naţiunii române.

Preşedintele Traian Băsescu şi Ministerul de Externe au reacţionat foarte dur împotriva Serbiei atunci când aceasta a încercat să limiteze drepturile minorităţii româneşti. Oare nu ar trebui o reacţie similară şi la adresa politicienilor de la Chişinău, pentru că vorbim totuşi de peste trei milioane de români, cea mai mare comunitate din afara graniţelor?

În sânul partidelor aflate la guvernare acum în Republica Moldova se află partide care susţin intens procesul de moldovenizare.