Compozitorul interbelic Paul Constantinescu a compus pentru oraşul natal „Simfonia ploieşteană“, singura operă muzicală dedicată unui oraş din România

Considerat de muzicologi unul dintre cei mai reprezentativi compozitori după George Enescu, Paul Constantinescu a fost un vizionar al timpului său şi a semnat, cel puţin pentru muzica românească, numeroase premiere. „Oratoriile“ sale bizantine, primul concert pentru harpă şi orchestră, opere şi librete de teatru, jucate pe scene internaţionale, dar şi muzică de film, din care poate fi amintit nominalizatul la Palme d’Or „La moara cu noroc“ (1955) sunt tot atâtea inovaţii ale acelor timpuri, aduse domeniului.

Şi cum oraşul său natal, Ploieştiul, are un rol privilegiat în opera compozitorului i-a dedicat, în 1961, şi prima simfonie compusă pentru a „ilustra“ muzical un oraş din România „Simfonia ploieşteană“.

„Această simfonie este o premieră pentru spaţiul muzical autohton, refractar la descrieri sau poeme muzicale cu tematică urbană, cel puţin până la compunerea acestei simfonii“, spune profesorul Dan Gulea, care i-a dedicat „Simfoniei ploieştene“ un capitol în cartea „Pluviografii. O istorie a culturii române de la Ploieşti“.

„Simfonia ploieşteană“ este concepută în patru părţi: 1.Început, allegro risoluto, 2.Idilă prahoveană, andantino, 3. Muncă întreruptă, vivo, 4. Ce-ţi doresc eu ţie!, sostenuto pesante. „Simfonia a fost compusă în împrejurări foarte precise, pe care compozitorul le-a amintit într-o declaraţie la concertul Filarmonicii ploieştene, consemnată de scriitorul Vasile Tomescu în lucrarea din 1967 dedicată compozitorului ploieştean. Spunea Paul Constantinescu, la Ploieşti: «Când urbea mea natală mă primeşte cu braţele deschise şi taie viţelul cel gras, cum pot eu să-i răspund? Cu slabele mele puteri, prin ceea îmi este mai la îndemână, prin muzică!»“, spune Dan Gulea.

Lucrare