Se spune că cea mai frumoasă poveste e o călătorie în timp. Şi din păcate, fotbalul românesc trăieşte din poveşti. Eroii sunt aceeaşi, Hagi, Popescu, Petrescu, Iordănescu, Dumitrescu, adică, vorba hâtrului Prodan, Regele şi mulţi „escu”.
La aproape 20 de ani de la Mondialul american, Generaţia de Aur s-a strâns pentru a participa la un meci caritabil, disputat la Salonic, iar reporterul „Adevărul” a petrecut 24 de ore cu cei mai mari fotbalişti ai României din toate timpurile.
Adunarea s-a dat la Otopeni. Luni la ora 9.30 toată lumea era acolo. În ciuda anilor, băieţii şi-au păstrat ţinuta. Sunt parcă la fel şi funcţionează după mecanismul pus la punct acum mulţi ani.
Hagi e mareşalul, Popescu şi Petrescu generalii, Ilie Dumitrescu e omul cuvintelor alese şi eleganţei vestimentare, Balint acelaşi om blajin dar hotărât, Prodan responsabilul cu buna dispoziţie, Sabău mereu stăpân pe sine, Stelea un uriaş cu suflet mare, Răducioiu tot cu aer de adolescent, Belodedici modest şi respectuos. Iar Anghel Iordănescu, trecut acum de 60 de ani, e tăticul lor.
„Bursucul” şi frica de avion
Toţi îl respectă enorm, dar acum foştii fotbalişti sunt ca nişte copii care vor să-şi tachineze profesorul. Ştiu că acesta are frică de avion, iar Hagi serveşte la fileu încă din aeroport. „Nea Puiule, să vezi cu ce zburăm. Cum îţi place dumitale!”.
Gică, cel care s-a ocupat de organizare, a închiriat o aeronavă Tarom cu numai 50 de locuri, care-i dă frisoane nu doar antrenorului, ci şi lui Dan Petrescu. Ai uitat să-mi spui că iei dăsta cu elice. Mai bine veneam cu maşina”, spune Bursucul. „Ce mă ţi-e frică şi ţie acum? Lasă că stai lângă mine şi-ţi trece”, e replica Regelului. Lui Dan Petrescu nu-i place să zboare cu avionul.
„Primul meu meci în Rusia l-am jucat la Vladivostok, zece ore de zburat de la Krasnodar, unde eram atunci. Când am ajuns a
