Printre substanţele care conferă cimbrului valoare terapeutică se numără uleiul volatil, taninurile, mucilagiile şi substanţele amare. Există două tipuri de cimbru, de cultură şi de grădină, ambele având calităţi curative în multe afecţiuni des întâlnite în această perioadă, precum viroza, bronşita sau sinuzita, dar şi pentru tulburările digestive. Remediile pe bază de cimbru oferă protecţie cardiacă şi au acţiune antiinflamatoare, antibacteriană şi antivirală. De asemenea, leacurile pe bază de cimbru acţionează ca tonic nervos, ca antispasmodic şi antireumatic.

Cum se administrează

Modul de preparare şi cel de administrare al cimbrului depind de boala pentru care este recomandat. Spre exemplu, pentru viroze şi bronşite se indică tratamentul cu tinctură de cimbru. În combaterea astmului, uleiul volatil de cimbru dă rezultate bune, în timp ce în diaree se administrează pulberea de cimbru.

1. PULBEREA se obţine prin măcinarea plantei cât mai fin, cu ajutorul râşniţei. Praful se păstrează în borcane închise ermetic, în locuri răcoroase şi la întuneric.

2.ULEIUL VOLATIL, disponibil în magazinele cu produse naturiste, este preparat prin tehnologii specifice de extragere a substanţelor active. Uleiul volatil din pulbere se evaporă în aproximativ o săptămână, prin urmare este indicat a se folosi în acest interval.

3. TINCTURA se prepară astfel: într-un borcan cu 400 de ml de alcool alimentar de 50 de grade se pun 15 linguri de pulbere de cimbru şi se amestecă încontinuu. Se lasă totul la macerat timp de 12 zile. După această perioadă, se strecoară amestecul, apoi se adaugă 10 picături de ulei volatil de cimbru. Tinctura se agită bine şi se păstrează în sticluţe închise la culoare. Nu se poate administra mai târziu de 3 luni.

4. INFUZIE combinată. Lasă la macerat timp de 10 ore 4 linguri de cimbru în 500 de ml apă. Filtrează apoi planta şi