Pentru zeci de romi din Slatina, singura sursă de existenţă este groapa de gunoi de la marginea oraşului. Oamenii strâng PET-uri, aluminiu sau fier vechi, în fiecare zi, indiferent de vreme, printre maldăre de gunoaie, pentru a câştiga câteva zeci de lei. Cu Sărbătorile aproape, ei spun că nu au ce să le pună pe masă copiilor şi nici nu vor să audă de intenţia autorităţilor de a închide halda dinspre comuna Milcov.

Marţi dimineaţă, o ceaţă densă cuprinsese toată Slatina şi împrejurimile, iar la groapa de gunoi de la marginea oraşului cu greu se puteau zări munţii de resturi menajere. Dar ştiam că sunt acolo, de la o „vizită” pe care o făcusem, în urmă cu vreo trei ani. Locul părea desprins dintr-un film SF, o scenă de pe o planetă îndepărtată de Pământ.

Două-trei haite de câini nu trădau faptul că în acest loc ar exista şi oameni, însă câteva siluete se întrezăreau în depărtare, lângă un foc ce ardea mocnit. Zeci de romi vin aici, în fiecare dimineaţă, să adune PET-uri şi fier vechi din gunoaiele slătinenilor. Pentru ei, aceasta este unica sursă de venit şi, pentru câteva zeci de lei, scormonesc cât e ziua de lungă, în halda dinspre Milcov.

Cobor din maşină şi mă îndrept către grupul care se încălzea la un foc din cartoane. Este un frig cumplit, iar pământul şi gunoaiele sunt îngheţate într-un amalgam compact care, sub talpa ghetelor, scârţâie ca un strat de nea. Îi salut şi mă privesc cu dezaprobare.

„De ce a mai venit şi ăsta să ne «filmeze»?”, îşi spun între ei.

Până la urmă, se apucă să-mi împărtăşească problemele un bărbat de vreo 40 de ani, pe care îl aşteaptă acasă patru copii. De ceea ce găseşte el în halda de gunoi depinde dacă cei patru mănâncă sau nu în această zi.

„Aici, dacă luăm 20 de lei pe zi, e bine. Ne ajung de pâine şi de cartofi pentru copii. Venim de dimineaţa, de la ora 7, şi stăm până seara.