„Cei care nu au fost la Kolîma nu au cum să înţeleagă“ (VARLAM ŞALAMOV)
Varlam Şalamov s-a născut la 18 iunie 1907 la Vologda, fiind fiul preotului ortodox Tihon Nicolaievici Şalamov, care a fost misionar timp de 12 ani în Alaska, întorcându-se din America în 1905, când Rusia era în plină fierbere revoluţionară. În 1914, Varlam a fost admis la Gimnaziul Sfântul Alexandru, pe care l-a absolvit abia în 1923. Casa familială a fost confiscată de noile autorităţi roşii, iar Varlam nu a mai putut să-şi continue studiile, purtând stigmatul de a fi fiu de preot. De aceea s-a angajat ca tăbăcar într-o fabrică de haine de piele din Kunţevo, o suburbie a Moscovei (astăzi cartier al capitalei ruse). Abia în 1926, după ce şi-a construit un CV muncitoresc, a reuşit să fie admis la Facultatea de Drept a Universităţii din Moscova, însă în 1929 a fost arestat pentru prima oară, sub acuzaţia de a face propagandă troţkistă, pentru că răspândise Testamentul lui Lenin. A petrecut doi ani în Gulagul aflat în plin proces de definire şi solidificare. Eliberat în 1931, a muncit până în 1932 în oraşul Berezniki la construcţia unui combinat chimic, iar mai apoi s-a întors la Moscova, unde şi-a reluat activităţile literare, însă, în 1937, în cadrul amplului proces de eliminare a oricărei ameninţări la adresa puterii lui Stalin, declanşat prin celebrele Procese de la Moscova, Şalamov a fost arestat din nou şi expediat la Kolîma cu o condamnare de cinci ani (scăpase relativ ieftin), care i-a fost prelungită în 1943 cu alţi 10 ani pentru activităţi antisovietice.
După 17 ani de Kolîma, revenit în 1954 la Moscova alături de soţia şi fiica sa, pe care nici măcar nu o cunoscuse, destinul lui Şalamov a luat o întorsătură chiar mai tragică decât toate ororile cunoscute în lagărele de muncă din Kolîma şi închisorile Gulagului: fiica sa, membră a Kom
