Noile amendamente la Codul Penal au împărțit legal, nu numai de facto, România în două categorii de cetățeni: unii, câteva mii de aleși (parlamentari, primari, consilieri), pot lua mită cu impunitate; ceilalți, milioane, nu.

Parafrazând celebra maximă a lui Clausewitz, am spune că, pentru politicienii din USL, politica es­te continuarea hoției cu alte mijloace. Cum alt­fel am putea caracteriza evenimentele de săp­tă­mâna trecută, când majoritatea a reușit să voteze schimbări fundamentale în noul Cod Penal, în scopul dezincriminării corupției și a conflictului de interese, și a încercat, deocamdată fără suc­ces, să treacă o lege care amnistiază și grațiază de­licte de până la 6, respectiv 7 ani, inclusiv pe unele dintre cele legate de fapte de corupție? Și, până la urmă, nici măcar nu este vorba de „alte mijloace“ în mod absolut: căci fuga de ochii pre­sei în parlament, votarea în comisia juridică a Ca­merei în timpul nopții, apoi încercările disperate ale lui Ponta și Antonescu de a evita răs­pun­de­rea, în final decizia lui Antonescu de a abandona partida, pentru a salva ceea ce se mai putea salva din imagine – totul amintește de metodele unor hoți prinși în flagrant de poliție și care aplică să­nătosul principiu „scapă cine poate“.

Dar e mult mai rău, de fapt, decât o încercare de legalizare a hoției. Noile amendamente la Codul Pe­nal au împărțit legal, nu numai de facto, Ro­mânia în două categorii de cetățeni: unii, câteva mii de aleși (parlamentari, primari, consilieri), pot lua mită cu impunitate; ceilalți, milioane, nu. Un polițist, sau un medic, sau un profesor prinși cu șpagă pot face închisoare; pentru ace­eași șpagă (sau una cu mult mai mare), luată în aceleași condiții, un deputat, un consilier sau un primar sunt oameni cinstiți, deoarece, sub pre­textul ridicol că nu sunt „funcționari publici“, nu mai există articol de lege împotriva lor