Piaţa obligaţiunilor guvernamentale oferă cea mai evidentă legătură dintre stat şi bănci. Sigur, mai sunt şi investitori privaţi care au în portofolii aceste instrumente, dar o mare parte, mai ales în cazul pieţei obligaţiunilor guvernamentale din Europa, se află în portofoliile băncilor.
Cel puţin în ultimii doi ani, mari bănci comerciale de pe continent, în special din ţările care se confruntă cu mari probleme financiare, s-au angajat în cumpărări masive de obligaţiuni guvernamentale. Emisiunile din ţările de origine sunt considerate cu risc zero, iar alocarea de capital suplimentar nu este necesară pentru aceste expuneri.
Mai mult, obligaţiunile pot fi utilizate în operaţiunile de refinanţare de la Banca Centrală Europeană pentru asigurarea lichidităţii pe piaţa bancară.
Dar criza a arătat că aceste instrumente financiare sunt departe de a fi lipsite de risc, exemplul devenit clasic fiind Grecia. Într-un târziu, la nivelul băncilor centrale au început să apară semne de îngrijorare privind această legătură simbiotică dintre stat şi bănci (n.a. oare cine joacă rolul parazitului?).
De fapt, a fost o singură bancă centrală, cea a Germaniei. Preşedintele Bundesbank, Jens Weidmann, a declarat, de mai multe ori, că trebuie reconsiderată ipoteza lipsei de risc a obligaţiunilor guvernamentale.
"Studii recente au arătat că băncile mari, cele subcapitalizate şi cele dependente de finanţările de pe pieţele internaţionale investesc mai mult în obligaţiuni guvernamentale decât altele. Concluzia este că băncile, cu cât sunt mai vulnerabile, cu atât se expun mai mult faţă de datoriile suverane", a scris Weidmann într-un editorial din Financial Times (n.a. "Stop encouraging banks to buy government debt", 30.09.2013).
Acum a venit şi rândul Băncii Centrale Europene să evalueze mai atent această problemă. "Un oficial de vârf al BCE a semnalat că
