Fraţi români, ne-am scos. Nu că am fi reuşit singuri asta, nouă fiindu-ne greu, deocamdată, să ne extragem din cârciumă. Vestea îmbucurătoare vine dinspre oamenii de ştiinţă care nu cred în teoria “O, ce veste minunată!”, bazându-se ei pe cea a stringurilor. Nu mă puneţi să explic detaliat, în ce priveşte stringurile sunt un fel de Vanghelie în faţa unor almanahe în engleză. Ideea de reţinut e că tot ce vedem noi aici (inclusiv politicienii pe care-i iubim în cele mai neştiinţifice moduri) e doar o hologramă, adică o proiecţie a adevăratului Univers-Fiu al lui Dumnezeu, făcut cu stringul într-un moment de inspiraţie divină.

Cum s-ar zice, tot Universul e disociativ, nu doar proiecţia Ponta. În primul rând, se elimină total teoria Bing Bang-ului ăla nesuferit, asemănătoare celei care susţine că numai dacă locuieşti în Galaţi poţi să nimereşti 6 numere din 49 dintr-o variantă simplă. Renunţând la întâmplarea care până acum ieşise aşa de potrivită din turbosuflanta particulei lui Dumnezeu, nu putem decât să ajungem la necesitatea unui Programator; care, în înţelepciunea sa cibernetică, s-a gândit ca Bill Gates la obligativitatea unui backup permanent al datelor. Dacă nu aţi înţeles (ca şi mine) mare lucru, luăm un shortcut şi o spunem direct: lumea noastră e acel backup. Deci: noi, Băsescu, Ponta şi Antonescu nu existăm, suntem doar un copy/paste permanent activ al bazei de date reale.

De ce mă face pe mine asta aşa de optimist? Să mă explic succint: e clar că nouă, românilor, Programatorul ne-a dedicat un progrămel uitat în stadiul beta, plin de buguri şi erori istorice ireparabile; iar orice încercare de a alunga năpasta informatică pe calea imprecaţiilor şi blestemelor adresate zilnic celor pe care tot noi îi alegem, la schimb cu o fasolică irezistibilă, e sortită (aşa cum am şi constatat) unui fail epic. Dar, gândindu-ne la talentul hackeristic înnăs