Asia s-a impus, în 2013, în cercul foarte închis al puterilor spaţiale, cu primul satelit pe orbită pentru Coreea de Sud, o sondă marţiană pentru India şi explorarea Lunii pentru China. Indienii supraveghează foarte atent ceea ce fac chinezii. Chiar şi sud-coreenii accelerează ritmul,  mulţi oameni sunt preocupaţi de aceasta şi în SUA. Fuzee, structuri satelitare, capacitate de a trimite oameni în spaţiu, laboratoare şi staţii la sol - China dispune acum de toate elementele necesare pentru a deveni vârful de lance în Asia în domeniul spaţial.

După SUA şi URSS, China a devenit astfel, sâmbătă, cea de-a treia ţară din lume care a reuşit o aselenizare cu sonda sa spaţială Chang'e 3, o premieră din 1976 încoace. Mai mult, se pare că regimul de la Beijing nu doreşte să se limiteze la un simplu loc de partener în programele spaţiale, ci caută mai degrabă să devină ţara de referinţă în acest domeniu în Asia şi, probabil, chiar dincolo de aceasta. Şi dacă ruşii nu-şi schimbă atitudinea ironică faţă de ceea ce face China în spaţiu, în cinci-zece ani cursa se va desfăşura între Beijing şi Washington, fără Rusia. ”Noi le-am vândut anumite tehnologii spaţiale, îndeosebi referitoare la fabricarea de echipamente pentru cosmonauţi. Dar ei le-au dezvoltat în mod considerabil şi nu mai vor să se servească de tehnologiile altora sau să le imite. Sateliţii chinezi sunt în prezent mai performanţi decât ai noştri şi China vrea acum să le facă concurenţă SUA, nu Rusiei”, a afirmat Vadim Lukaşevici. Referitor la ambiţiile Indiei în acest domeniu, ele nu sunt luate în serios de Moscova. Dacă mijloacele rămân modeste în comparaţie cu cele ale vecinului său chinez sau cu cele ale puterilor spaţiale deja consacrate, India pare totuşi decisă să rămână în cursă cu un program spaţial de aproape 400 de miliarde de rupii, circa 4,66 miliarde de euro, pentru perioada 2012-2017. Cu siguranţ