Este încă foarte devreme şi mă surprind venind deja la birou. Nu este nimeni în toată clădirea, gardianul mă întreabă dacă am mult de lucru. Ce răspuns este politiquement corect? Atitudinea pe care am adoptat-o, în faţa evidenţei, implacabile, la un moment dat, a fost diferită. Probabil în funcţie de moştenirea culturală a fiecăruia.

Şefii au venit şi continuă să sosească la ore normale, însă pleacă foarte târziu. Nemţoaica, pragmatică, vine la ora la care trebuie şi nu stă nicio secundă mai mult, dar sare prânzuri. Olandeza soseşte foarte drevreme, sare prânzuri, pleacă târziu. "Presseurop" este a doua casă a ei. Englezul vine calm, nu foarte devreme, pleacă primul. Nu face nimic mai mult decât strictul necesar cerut de fişa postului. Franţuzoaica luptă pe toate planurile, în Comitetul de întreprindere de care vă vorbeam în nota precedentă, la redacţie, în zecile de şedinţe care au loc (la ce bun, mă întreb din ce în ce mai des, din moment ce alegerea noastră, a echipei, a fost să nu facem grevă - nu ar fi servit la nimic, la Paris - ci să ne facem munca până la capăt, cu profesionalism şi cât mai mult calm...). Webmasterii, un englez şi o mexicancă, muncesc enorm zilele acestea, atât pentru site cât şi pentru găsirea de soluţii tehnice de continuare a proiectului: titlu, servere, arhive, fişiere, conturi Twitter şi Facebook...Pentru a-ţi consacra sfârşitul de săptămână şi nopţile acestui site trebuie să fii şef sau român...

Pentru toţi, din senin, condiţiile metereologice s-au înrăutăţit, iar timpul nu mai are răbdare. Ce este mai urgent de făcut: să-ţi contactezi partenerii şi prietenii pentru a-ţi lua la revedere, să-ţi salvezi blogurile, adresele electronice, dosarele, fotografiile care conţin în creuzet toate evenimentele interesante şi neaşteptate la care ai participat? Să faci un tri în sertarul şi biblioteca care s-au tot înmulţit în aceşti ani î