„Inginerul” este unul dintre prietenii vechi, din liceu, cu care nu am mai vorbit de ceva timp. Aseara, m-a vazut online pe skype si a început să-mi scrie despre situaţia de rahat de la noi, de nevoia de schimbare a sistemului, de o revoluţie.

Amuzant oarecum, deoarece „Inginerul” e un tip comod, calm, care nu prea iasă din casă, trăieşte în universul lui, ca majoritatea prietenilor mei, prea puţini interesaţi de agenda publică. „Inginerul” mi-a scris din Germania, unde e plecat la muncă: nervos, iritat vrea o revoluţie, vrea o schimbare. Ceea ce nu înţelege prietenul meu, ca multă altă lume de altfel, este că schimbarea este în noi, în fiecare şi că o revoluţie sau un nou partid politic nu au cum schimba sistemul ăsta de rahat care s-a construit în 50 de an de comunism şi 24 de ani de „democraţie” haotică.

„Inginerul”: Ce faci?

Eu: Uite mă pun la un film, tu?

„Inginerul”: Citesc pe Facebook diverse linkuri şi mă îngrozesc, o luăm rău la vale, cred că trebuie o nouă revoluţie

Eu: Mda... n-ai văzut că au ieşit 1000 de oameni să protesteze, o nouă revoluţie cu cine?Tu nu vezi că nu interesează pe nimeni: (şi i-am trimis articolul care l-am scris săptămâna asta)

„Inginerul”: Asta e chiar interesant, nu înţeleg cum trăiesc majoritatea românilor, că bani clar nu au, stau şi se uită la telenovele cred şi la emisiuni de dans şi talente.

Eu: DA!

„Inginerul”: Tu crezi că de la presă locală poate să înceapă ceva? Ăia sunt toţi punpincurişti.

Eu: Păi dacă oamenii nu-s informaţi şi dacă baronii locali au toate pârghiile legislative şi financiare să controleze populaţia şi să o îndobitocească cu ştiri de 2 lei, normal că de la populaţie trebuie să înceapă… populaţia dacă e controlată de ştiri de rahat, cum vrei să riposteze?

„Inginerul”: Prima revoluţie nu a început de la presă, care era la fel ca cea actuală, de rahat.