În mod obişnuit, sunt de acord cu Pitagora, când spune: „Să socoteşti cuvântul lucrul cel mai sacru după gândire“. Cu alte cuvinte, mai întâi, să gândeşti. Cu ceva ani în urmă, şeful statului a anunţat prin televiziuni măsura drastică a amputării venitur Publicitate ilor salariale ale bugetarilor cu 25%. Măsura s-a asociat cu reduceri de personal, comasări de spitale, reduceri de paturi de spital, scumpiri la carburanţi, gaze naturale, electricitate etc. Era criză financiară globală, erau necesare măsuri de austeritate. Românii „au mârâit“, angajaţii din sistemul de sănătate au ales starea de silenţium. Guvernul şi legiuitorii actuali au considerat, după o „profundă cugetare“ în opoziţie, că puteau fi găsite alte căi de ocolire (ieşire din criză). Drept urmare, veniţi la putere de un an şi jumătate, au decis repunerea în drepturile salariale a bugetarilor, indexarea salariilor şi a pensiilor în raport cu inflaţia, mai nou acordarea unor burse medicilor rezidenţi etc. Surprinzător însă, după măsurile de „relaxare“, am devenit foarte vocali, în timp ce la măsurile „punitive“ am înlemnit. Este un paradox. Surprinzător este faptul că, în faţa acestui paradox, medicii politicieni nu au nicio poziţie. Sunt încă o dată nevoit să-i dau dreptate lui Pitagora când spune: „Crotonieni! Închideţi uşa magistraturilor pentru cei ce se pricep la anatomie. E primejdios să încredinţezi sceptrul puterii unor mâini obişnuite cu scalpelul“.

În mod obişnuit, sunt de acord cu Pitagora, când spune: „Să socoteşti cuvântul lucrul cel mai sacru după gândire“. Cu alte cuvinte, mai întâi, să gândeşti. Cu ceva ani în urmă, şeful statului a anunţat prin televiziuni măsura drastică a amputării venitur Publicitate ilor salariale ale bugetarilor cu 25%. Măsura s-a asociat cu reduceri de personal, comasări de spitale, reduceri de paturi de spital, scumpiri la carburanţi,